Un elev de nota 10

L-am cunoscut anul trecut când a participat la un curs din programul KinderEQ: spontan, creativ, îndrăzneț și flexibil. Dezinvoltura lui m-a surprins în mod plăcut și m-a făcut să mi-l imaginez pe fiul meu la vârsta lui. Aceeași dezinvoltură cu care se prezintă în orice mediu, indiferent că e la școală, în familie, la cursul kindermind sau pe platourile de filmare ale Pro TV-ului, este cea care îl va ajuta mai târziu, în plan profesional, să se descurce în orice situație și să se adapteze oricărui context.

Este fericit când se întâlnește cu prietenii, însă de multe ori nu își manifesta în exterior bucuria. Personajul literar cu care se identifică cel mai mult este Tic, din Cireșarii, își dorește să călătorească în Spania, îi place să bea fresh de portocole și să mănânce mâncare gătită de mama sau de el, sau, ca alternativă, pizza. Matematica este materia preferată de la școală iar intrarea la Colegiul Național Bilingv George Coșbuc una din reușitele cele mai importante. Nu are regrete, însă are o mulțime de pasiuni, (fotbal, gătit, voluntariat) și poate de aceea, peste 10 ani, se vede  la facultate, pe terenul de fotbal și în paralel având un job sau un business al lui.

ÎI place improvizația și este capabil să vorbească despre orice subiect, bazându-se pe un șarm nativ și o imaginație bogată, fler și intuiție. Dă dovadă de inteligență verbală, care se referă în principiu la a avea bune abilități de comunicare, utilizând în special sistemele de reprezentare “vizual” și “auditiv”. De ce îi place să vorbeasca? Pentru a se auzi, a se exprima, a inspira, a convinge, a conduce însă și pentru a învăța și, de ce nu, a se amuza :-)

Este opusul unui copil serios, pesimist și posac, poate și de aceea pentru unii profesori este un “copil problema”. Nu este genul care să stea cuminte în banca lui, ascultător, cu ochii plecați, cum își doresc unii profesori, și să raspunda numai când este întrebat. Pune întrebări, uneori incomode, caută răspunsuri și nu se dă bătut până nu primește: respect, atenție, feedback. Iar la vârsta lui, îndrăzneala de a pune întrebări, de a se îndoi, de a dezbate, de a contra este semnul unei personalități luptătoare, conștiente atât de calități cât și de defecte.

În cariera de mai târziu, își poate folosi inteligența verbala pentru a convinge oamenii să se alature unei cauze politice, ecologice sau umanitare sau poate deveni acea persoană la care apelează ceilalți atunci când trebuie să conceapă un discurs. Indiferent în ce mediu va alege să lucreze, cert este că poate străluci atunci când susține o prezentare și nu se va speria niciodată să vorbească în fața unui public, indiferent cine se va afla în acel public. Îi place să atragă atenția asupra lui și nu se teme că spune o prostie pentru că intuiește că numai așa învață, greșind. Iar când greșeste, își asumă consecințele și o ia de la capăt, de multe ori cu lecția învățată. Nu e genul să renunțe ușor, mai ales atunci când este pasionat de ceva anume, ca dovadă că la filmările din cadrul emisiunii Pro TV Masterchef pentru copii a rezistat până la ora 2 noaptea, fără să se plângă de nimic.

Dă dovadă și de inteligență socială care înseamnă, în principiu, să îți placă oamenii și să nu îți fie teamă să interacționezi cu ei. Din punctul meu de vedere are o capacitate nativă de a înțelege cum se simt oamenii, de ce anume au nevoie și care sunt motivele (uneori ascunse) pentru care ei fac ceea ce fac, ajutându-i pe alții să se înțeleaga bine între ei, aplanând conflictele, organizând activități pentru familia și prietenii săi și inspirându-i pe ceilalți să se implice într-o cauză (de multă vreme îmi tot sugerează să mergem la cămine de bătrâni sau copii să le oferim câte ceva și din păcate nu am reușit să organizez ceva pănă acum însă i-am promis că până la sfârșitul programului kindermind vom face acest lucru). Așa că nu duce lipsă de prieteni și e capabil să se integreze bine în grupuri sociale de toate felurile, vorbind la nivelul fiecăruia, ceea ce îl va ajuta mai târziu și în viata profesională, a cărui reușită se bazează foarte mult, așa cum bine știm cu toții, pe relații. Îi pasă de oameni, chiar dacă uneori dă impresia că e superficial și “bufon” și își dorește să găsească modalități de a-i ajuta, voluntariatul devenind astfel un buton (trigger) care generează motivația de a face și a învăța. Și mai mult decât atât, îi înțelege pe copiii timizi sau mai puțin populari și simpatizați de la școală și este amabil cu ei, de aceea la cursurile kindermind îl “folosesc” uneori pe post de asistent ;-) Acest tip de inteligență îi permite să citească oamenii la fel de ușor cum cineva citește o carte, astfel că poate decoda rapid diferențele unui zâmbet: de bucurie, de  încordare, de politețe. Capacitatea de “a citi oameni” te ajuta să comunci și să te înțelegi cu ei și, mai ales, să le dai ceea ce au ei nevoie. De multe ori succesul în viață se datorează faptului că ești în stare să înțelegi de ce anume au ceilalți nevoie și cum să obții ceea ce ai tu nevoie de la ei. Daniel Goleman  a insistat de multe ori asupra acestui aspect, afirmând că lumea facerilor este adesea dominată de oameni cu o inteligență socială și personală ridicată (adica un EQ dezvoltat), care însă nu au neaparat un IQ ridicat. Așa se face că oamenii aflați la conducere nu au obținut neaparat cele mai mari rezultate sau cele mai bune note, dar ei ajung adesea să aiba în subordine pe cei care au obținut cele mai mari note. Ai putea să spui că nu-I așa, dacă te uiți mai cu atenție în jurul tău?

Pentru că este vizual-auditiv, învață eficient folosind notițe, culori, schițe, mind maps, așa cum a învățat la kindermind, construind imagini în minte sau citind cu glas tare și punând întrebări. La cursurile kindermind vine din proprie convingere, nu pentru că vor părinții, fiind motivat de faptul că învață altfel decât la școală și folosește ceea ce învață ca să învețe mai eficient și să fie mai atent (tehnici de speed reading, exerciții de centrare). Dintre toate exercițiile, tehnicile și jocurile i-au plăcut cercul excelenței, tehnicile de speed reading și faptul că a cunoscut și s-a împrietenit și cu alți copii. Când lucrează în echipa își asumă cu naturalețe rolul de lider, în care se simte excelent.

Folosește metaprogramul de percepție a realității “către” . Despre metaprograme discutam în detaliu la seminariile pentru părinți, aici doar pe scurt:

Metaprogramele reprezintă cheia care ne deschide calea spre înțelegerea realității, a lumii în care trăim. Ele indică cum ne construim reprezentările interne și cum ne direcționăm comportamentul în diverse contexte. Este foarte important să știi și să recunoști metaprogramele, întrucât acestea ne vor permite să înțelegem mai bine de ce copiii noștri gândesc și acționează într-un anumit mod. Știind acest lucru, vom putea lua măsurile necesare pentru a comunica mai bine cu ei, astfel permițându-ne să ne facem datoria de a le îmbogăți hărțile mentale, de a-i pregăti să facă față mai bine unei situații care altfel i-ar putea paraliza sau limita fericirea și creșterea personală.

Unii oameni au o preferință pentru programul “către”, alții “departe de”.Catre”  presupune să ai obiective și să faci lucruri pe care ți le dorești în mod activ, „departe de” este atunci când eviți să faci ceva. De exemplu,  putem spune că unii oameni preferă să meargă către plăcere, bucurie, succes, împlinire etc, și se gândesc la ceea ce vor să facă, în timp ce alți oameni fug de sau evită durerea, eșecurile, greșelile, neplăcerile etc și se gândesc mai degrabă la ceea ce nu vor să facă.

Unii copii se gândesc mai mult la ceea ce nu vor sau la ceea ce vor mai puțin, spre deosebire de copiii care au metaprogramul “către” și care se gândesc mai mult la ceea ce vor.  Un copil “către”, de exemplu, se va gândi ce vrea pentru cina și un copil ‘departe de’ va spera să nu primească ceva ce nu-i place. Daca esti ‘către’ vei dori să obții note bune la școală și daca ești ‘departe de’ vei vrea să eviți notele proaste și consecințele acestora.

Un alt exemplu, să spunem că copilul tau se mișcă încet dimineața la îmbrăcat și noi ne grăbim să ajungem cu el la școală și apoi la serviciu. Un motiv pentru care se mișcă așa de încet ar putea fi pentru că dorește să se joace în continuare („către”- ceva care preferă să facă mai mult decât să meargă la școală) sau pentru că nu dorește să mearga la școală („departe de” un loc care nu îi place…)

Un copil către va reacționa cel mai bine atunci când îi vei spune ce interesant și distractiv va fi la școală în acea zi, menționând ceva ce le place să faca sau un prieten cu care le place să se joace. Un copil departe de are nevoie să îi amintești că dacă nu se grăbește va avea probleme la școală din cauza întârzierii sau prietenii lui se vor supăra pe el că nu a fost cu ei să se joace.

Un copil către nu va evita situațiile riscante, necunoscute. Un copil departe de, când nu are încredere că va reuși, va evita situația respectivă, care îl stresează și în acest caz ar fi util să îi reamintești ce altceva (benefic pentru el) va pierde dacă evită  acea situație. Ai putea să-i spui, “când o sa faci acest lucru, profesorul nu se va supăra pe tine, chiar va aprecia curajul tău”.

Nu contează în ce categorie te afli în acest moment, însă e important pentru fiecare dintre noi să știm cum să folosim aceste lucruri în viața de zi cu zi, în familie, la școală sau la locul de muncă, în societate. Fiind conștienți de ceea ce suntem, ne poate ajuta să înțelegem de ce ne simțim cum ne simțim și în ce fel suntem diferiți de ceilalți din jurul nostru. Desigur, odată ce aflăm despre acest lucru, ne putem schimba metaprogramul iar pentru a face acest lucru exista minim două modalități de schimbare incluse în exercițiile din programul kindermind și seminariile pentru părinți.

Iar la capitolul încredere de sine îi pot acorda lui Andrei Gherman, pentru că despre el este vorba 8-) , cu toată convinegrea nota 10. A fi încrezător în tine însuți nu înseamnă doar să fii capabili să comunici cu oamenii. Înseamnă și să fii capabil să comunici cu tine însuți, să te simți bine în pielea ta, să te exprimi și să rămâi credincios viselor, valorilor și convingerilor tale. Să fii tu însuți. Atunci când ai curajul să nu te conformezi stereotipurilor societatii (cultului celebrității, modei, obiceiurilor alimentare, statutului social), îti oferi șansa să îți  construiești  o stimă de sine care te va însoți toată viața și te va ajuta în toate situațiile și încercările pe care le vei întâlni.

Și, daca nu mă credeți, vă invit să priviți filmulețul cu înregistrarea de la emisiunea Masterchef Pro TV, pentru că, la urma urmei, imaginile conving mai repede și mai ușor decât cele 1841 de cuvinte pe care le-am scris eu ;-)

http://masterchefromania.com/masterchef-2014-episodul-6-partea-1/

 

 

 

 

 

 

This entry was posted in Educatie. Bookmark the permalink.

Comments are closed.