parinte bun, parinte inteligent

Suntem părinţi buni şi vrem să oferim tot ceea ce e mai bun copiilor noştri…, altfel nu ne-am fi întâlnit aici, în locul în care începe călătoria în universul emoţiilor, sentimentelor, creativităţii şi cunoaşterii de sine. Şi totusi, în zilele acestea, în care viteza, stresul, fast foodul emoţional ne domină viata, a fi un părinte bun nu mai este suficient, sau mai bine spus, nu garantează că vom avea copii inteligenţi, capabili să creeze o lume mai frumoasă decât aceasta, capabili să înfrunte riscuri, să inventeze, să fie intreprinzatori, să facă faţă decepţiilor, eşecurilor, să-şi înţeleagă contradicţiile şi conflictele, să-şi conştientizeze şi să-şi gestioneze emoţiile, să răspundă la intrebarea “cine sunt?” şi “cum mă simt?”…

 Şi asta pentru că … între a-I cumpăra pe copii cu diverse cadouri, ca să ne răscumpăram  greşelile sau să-i motivăm  pentru a performa, între a le oferi acces la toate canalele de informare care-i bombardează non –stop cu stimuli ce le măresc artificial nevoia de plăceri în viaţa reală astfel încăt ajung să facă sau să isi dorească multe lucruri ca să obţină un pic de plăcere, un pic de “adrenalină”, şi îi transformă într-o generaţie instabilă, fluctuantă, veşnic nemultumiţă, veşnic în căutarea unui noi gadget, a unei noi plăceri, între a le pune la dispoziţie “jucării” sofisticate, de ultimă tehnologie, sau între a-i presa să participe la zeci de concursuri, olimpiade şi să ia cele mai bune note pentru a fi campioni –şi între a fi un părinte inteligent, e o distanţă destul de mare – o distanţă care poate fi parcursă împreună pas cu pas de-a lungul unui program de dezvoltare personală numit “părinte bun, părinte inteligent”.…

Părinte bun, părinte inteligent, este un program inedit, realist şi practic, care le oferă părinţilor posibilitatea să aleagă diverse soluţii propuse, şi în care părinţii învaţă cum să-i dezvolte copilului noi aptitudini emoţionale şi sociale – deprinderile inteligenţei emoţionale – pentru a-l pregăti pentru viaţă, dezvoltându-i o imagine de sine pozitivă şi puternică, sentimentul de încredere în sine şi autodisciplină, aptitudini sociale şi emoţionale, optimismul, rezolvarea problemelor, flexibilitatea, respectul faţă de sentimentele celorlalţi.  

Copilăria este cea care determină întreaga viaţă şi asta pentru că amprentele primite pe timpul copilariei nu se şterg niciodată, cel mult se reeditează; de aceea responsabilitatea părinţilor este foarte mare…Nu este ceva nou, majoritatea părinţilor au aflat sau sunt conştienţi de acest lucru, însă mulţi dintre noi uităm sau nu mai reuşim să ne păstrăm echilibrul emoţional în timpul conflictelor cu copiii sau de-a lungul acestei curse nebuneşti care a devenit viaţa noastră. Mulţi dintre noi îngropăm copilul din noi, iar daca părinţii noştri au greşit faţă de noi, cu atât mai mult, ne îngropăm copilăria în cotloanele cele mai întunecate ale memoriei noastre şi astfel uităm că şi noi am trecut în mare parte prin ceea ce trec acum copiii noştri…

Şi totuşi, dacă vrem să transformăm relaţia noastră cu copiii, trebuie să ne transformăm mai întâi pe noi înşine; pentru asta e nevoie de autocunoaştere, acceptare, asumare, educaţie, antrenament, reflecţie.  Trebuie să ne educăm mai întâi pe noi înşine pentru a putea fi buni educatori ai copiiilor noştri; iar dincolo de “buni educatori”, se află părinţii inteligenţi.

Educatia bazată pe inteligenţa emoţională nu constituie o modă sau un moft; este o metodă de a stabili relaţii cu copiii noştri si de a ne organiza viaţa de familie.

Programul Părinte bun, Părinte inteligent vă propune o abordare a programului de dezvoltare a inteligenţei emoţionale şi sociale pentru copii KinderEQ, de data aceasta din perspectiva unui părinte care îşi asumă rolul de coach sau de mentor al copilului său. Vom învăţa şi experimenta câteva tehnici, jocuri si exerciţii din programul actual de dezvoltare a inteligenţei emoţionale KinderEQ, ne vom antrena limbajul emoțional prin jocuri în familie, vom învăța tehnici de gestionare a furiei si de ascultare activă pentru a le utiliza atunci când comunicarea cu copiii este blocată, metode de disciplinare care se bazează pe principiile inteligenței emotionale și cum să-i motivăm pe copiii noștri în diverse contexte, mai ales la școală fără a utiliza amenințările, recompensele sau pedepsele. Şi nu în ultimul rând vom intra “în papucii” copiilor,  ceea ce ne va ajuta să-i înţelegem mai bine şi să comunicăm cu ei de la nivelul lor. Și pentru că procesul de oferire şi recepţionare a feedbackului este unul din cele mai importante concepte în procesul de educație, vom învăța  cum să utilizăm Fereastra Johari prin intermediul căreia să oferim şi să primim informaţii legate de noi și copiii noștri

Deprinderile şi profilul unui părinte inteligent

 Portretul unui părinte inteligent: joc de echipă

  • Inteligenţele multiple după H. Gardner,
    • cum le recunoaştem la copiii noştri
    • cum folosim toate cele opt tipuri de inteligenţă acasă, la şcoală şi oriunde mergem
    • cum dezvoltam alte tipuri de inteligenta pe care copilul meu inca nu le are
    • Pauzele umoristice în familie
    • Etapele procesului de învățare și cunoaștere in viața copilului tău
    • Categoriile obligatoriu și important in viața de părinte
    • Conştientizarea şi exteriorizarea emoţiilor
    • Antrenarea comunicării emoţionale in familie: jocuri

      De ce e importantă  antrenarea comunicării emoţionale în familie?

Deoarece…

 1. Îi ajută pe copii să iniţieze cu uşurinţă şi naturaleţe contacte sociale cu alţi copii sau    alte persoane şi grupuri
2. Include împărtăşirea informaţiilor, trăirilor, planurilor de viaţă
3. Întăreşte stima de sine, încrederea în părinţi şi în ei înşişi
4. Dezvolta artă de a pune întrebări şi de a da feedback
5.Dezvoltă atenţia şi ascultarea activă manifestând interes şi aprobare faţă de lucrurile spuse de cealaltă persoană
6.Dezvoltă empatia, ataşamentul

Metode de disciplinare bazate pe inteligenţa emoţională, în care vom răspunde la întrebările:

 1. Cum putemsă abordam o atitudine pozitivă având în vedere tot ce se petrece în viaţa noastră şi a    copiilor noştri: teme, competiţii, stress, timp puţin, probleme de sănătate?

2. Cum le arătăm copiilor că ne pasă de ei cu adevărat?

3. Cum îi motivăm în pregătirea lecţiilor de la şcoală şi cum le descoperim talentele

4. Ce pot face părinţii pentru a-i învăţa pe copii să privească lucrurile din diverse perspective, să-şi controleze impulsivitatea şi tendinţa de a lua decizii rapide, să-şi dezvolte răbdarea, stăpânirea de sine şi capacitatea de a rezista tentaţiilor de moment?

5. Cum ne putem construi un proces de automonitorizare şi feedback – ca să ştim ce anume am încercat, cum a mers şi ceputem face pentru a fi mai buni în diverse situaţii?

6. Cum putem deveni părinţi mai buni prin metoda feedbackului?

7. Cum ne putem îmbunătăţi capacitatea de a percepe scopurile, de a ne construi ţeluri, de a le planifica, de a lua încalcul obstacolele ce apar în calea unui plan

8.Ce deprinderi sunt necesare pentru ca copilul nostru să se integreze cu succes în grupurile de la şcoală, de la serviciu, din comunitate.

9.Cum dezvoltăm simţul responsabilităţii?

10.Cum putem face ca emoţiile să nu scape de sub control, să nu fie înţelese greşit sau să fie suprimate ori ignorate?

 Jocuri şi exerciţii din programul KinderEQ pentru părinţi şi copii:

Strategiile din programul KinderEq îi învaţă pe copii respectul, responsabilitatea, empatia, încrederea şi stima de sine, toleranţa, autoîndrumurarea, conştiinţa de sine, gândirea independentă:

  • Cutia cu îmbrătişări/cu emoţii
  • Optimismul: dincolo de gândirea pozitivă … se află gândirea corectă/gândirea realistă
  • Stimularea gândirii flexibile şi anticipative, a iniţiativei şi a imaginaţiei
  • Limbajul rezolvării problemelor
  • Dezvoltarea abilităţilor sociale: integrarea în grup, abilităţile conversaţionale, prietenia, complimentele, empatia
  • Rezolvarea conflictelor

Organizator: KinderAlegria

 
Iar în încheiere , vă invit  în lumea lui Augusto Cury, pentru că avem multe de învăţat de la el:

“Creştem copii fragili care rămân paralizaţi în faţa criticii, în faţa riscurilor existenţei, în faţa unei ocări sau după un eşec la şcoală sau în altă parte, sau nici măcar nu mai cred în ei… eşecurile ar trebui să-I faca mai puternici însă de fapt îi face mai fragili… îi antrenăm pentru succes însă se pierd în faţa insuccesului, deşi cei care ajung în vârf  de obicei sunt cei care au trecut prin cele mai multe eşecuri şi pierderi, prin cele mai mari umilinţe…Ce să facem atunci? Să ne orientăm către o educaţie care dezvoltă succesul interior, care dezvoltă excelente capacităţi intelectuale şi emoţionale”...