Povestea Alegria

Am pornit cu ceva timp in urma de la intrebarea ce pot face pentru a creste niste copii fericiti, sanatosi si impliniti? Si am fost surprinsa sa aflu cat de multe raspunsuri sunt la aceasta intrebare…

In primul rand pot sa “ma cresc” pe mine insami fericita, sanatoasa si implinita. Si asta deoarece copiii mei vor modela la nivel constient si inconstient fericirea, sanatatea si implinirea mea…

Pot sa invat eu insami limbajul emotiilor pentru ca apoi sa-i invat si pe ei elementele de baza ale neuroanatomiei emotiilor: de exemplu, cortexul ne permite sa avem sentimente fata de sentimentele noastre, ne permite sa reflectam, sa scriem intr-un jurnal, sa ne cunoastem la un nivel foarte profund, sa analizam de ce ne simtim intr-un anume fel, iar apoi sa si facem ceva in acest sens. A scrie intr-un jurnal inseamna sa devii din ce in ce mai constient de felul in care comportamentul si limbajul tau iti afecteaza relatia cu tine insuti si cu cei din jur si totodata un mod eficient de dezvoltare a inteligentei intrapersonale si lingvistice.

Pot sa le vorbesc copiilor mei despre propriile emotii, despre ratari si succese, despre renuntari si lupte, despre lacrimi si zambete, ca apoi sa invete si ei sa vorbeasca despre propriile emotii, sa infrunte ratarile, sa se bucure de succese. Asa se face ca aproape in fiecare seara le povestesc intamplari din copilaria mea sau problemele cu care m-am confruntat peste zi, oferindu-le diverse lectii de viata, experiente din care copiii mei pot invata. Nu le ascund problemele si ingrijorarile mele, pentru ca nu au decat de castigat daca li se ofera explicatii realiste ale problemelor. Discut deschis despre greselile pe care le fac, deoarece pentru a deveni realisti in gandire si in ceea ce priveste asteptarile, copiii mei trebuie sa invete sa accepte atat calitatile cat si defectele mele. Multi parinti incearca sa-i protejeze pe copiii lor de stres pentru a nu le afecta inocenta copilariei, insa de fapt asta ar putea face mai mult rau decat bine; copiii care nu au invatat sa faca fata stresului in mod eficient, devin vulnerabili la probleme mai grave pe masura ce cresc, mai ales in relatiile pe care le au. De asemenea imi fac timp pentru a-i invata pe copiii mei sa perceapa aspectele amuzante ale vietii de zi cu zi si chiar ale problemelor lor. Si asta pentru ca simtul umorului nu este doar o abilitate sociala importanta, ci si un factor semnificativ pentru sanatatea mentala si fizica a copilului.

Pot, de asemenea, sa le ofer cel mai scump cadou in vremurile de astazi: timpul meu, prezenta si energia mea. Din pacate astazi parintii petrec din ce in ce mai putin timp impreuna cu copiii lor si au destule motive sa faca acest lucru. Insa in momentul in care constientizezi ce e cu adevarat important si obligatoriu in viata ta de parinte, reusesti sa oferi mai mult din timpul si prezenta ta copiilor tai. In viata mea de parinte, zambetele, echilibrul si satisfactia lor afectiva imi sunt cele mai pretioase recompense. Introduc in interactiunea cu ei diverse jocuri bazate pe principiile EQ si NLP, le arat interesul fata de ceea ce fac, participand cu trup si suflet la activitatea respectiva, descriind in mod obiectiv ceea ce vad sau oglindindu-le sentimentele. Pun din ce in ce mai putine intrebari, pentru ca sa le fac loc intrebarilor lor si ma straduiesc sa nu dau ordine, si nici sfaturi, cel mult indrumari. Ma pregatesc astfel pentru a deveni un coach pentru copiii mei si imi asum rolul de observator, indrumator, mentor. “Eu as face asa” sau ”In locul tau eu as fi facut asta”. Ma straduiesc sa ofer indrumare, fara a fi exigent. Sa explic de ce procedez intr-un anume fel, permitandu-le copiilor mei sa isi exprime parerea atunci cand se iau decizii importante. Este usor sa-i invat sa fie manierati, lucru extreme de important la scoala, si pentru a avea succes pe plan profesional, si de aceea nu scap nici o ocazie in care le cer in mod ferm sa fie politicosi.

Le demonstrez, ori de cate ori am ocazia, ca orice problema are o rezolvare si ca pot cauta mereu solutii in loc sa persiste intr-o problema, iar uneori ma folosesc de tehnicile NLP de recadrare a unei situatii problematice. Recadrarea vizeaza schimbarea punctului de abordare a unei situatii, dintr-unul negativ, limitator, care sustine sau agraveaza problema, intr-unul care sprijina depasirea acesteia. Aceasta perspectiva pozitiva asupra lumii poate sa creasca increderea in sine a copilului meu, si sa-i imbunatateasca relatiile. Pretuiesc independenta copiilor mei insa le impun standarde inalte de responsabilitate fata de de ei insisi si de familie, colegi si comunitate. Dependentele de orice tip si comportamentul infantil sunt descurajate, in timp ce competenta este incurajata si laudata. Incerc sa fiu corecta, sincera si sa nu exagerez cu complimentele pentru a nu le crea o imagine falsa despre sine. Ma straduiesc sa-i ajut pe copiii mei sa aiba incredere in sine, sa devina independenti, sa aiba imaginatie, sa aiba o stima de sine racordata la fiinta lor, sa fie adaptabili si apreciati- adica sa devina copii cu niveluri ridicate de inteligenta emotionala. Si consider ca e de datoria mea sa le ofer sustinere emotionala intr-un fel care sa fie recunoscut de copii. Acest tip de afectiune nu inseamna doar sa-i laud atunci cand fac ceva bun sau a-i imbratisa de noapte buna, ci implica o participare totala si activa in viata emotionala a copiilor mei: sa ma “joc de-a barba oarba”, “trenul si locomotiva”, “de-a oglinda”, de-a “ghiceste-ma”, sa facem impreuna clatite, sa imi aduca rufele din masina de spalat si eu sa-i rasplatesc cu un zambet frumos si un multumesc din suflet, sa-i invat cate ceva util pentru viata lor in fiecare zi, sunt doar cateva franturi din prezenta mea in viata lor, cat si din prezenta lor in viata mea… Cand ma joc cu copiii mei, stiu ca acest lucru ii ajuta sa-si dezvolte o imagine de sine mai buna si sa aiba mai multa incredere in sine. De fapt, ceea ce descopar ca imi place cel mai mult sa fac cu copiii mei este terapia prin joc, prin ras, prin incredere, acceptare, consideratie si iubire neconditionata. Ma straduiesc sa elimin din comunicarea cu ei cuvantul “daca”, care “incarcereaza” si cuvantul “dar” care anihileaza. Nu le cumpar copiilor mei cadouri sau jucarii scumpe, sau le cumpar un cadou doar cu o ocazie speciala, pentru ca pentru ei, cel mai apreciat cadou este timpul meu, iubirea si atentia mea. Caut sa ii invat de pe acum modalitati de a se relaxa si a de a avea un stil de viata sanatos; aceasta nu doar ii va ajuta sa faca fata problemelor care necesita o rezolvare rapida, ci ii poate ajuta sa aiba o viata mai lunga si mai sanatoasa.

Iar cand e vorba de disciplina, o prefer pe cea numita de promotorii principiilor inteligentei emotionale, disciplina afirmativa, care este ferma si consecventa, intr-un sens pozitiv si constrangator, adica reactionez la obrazniciile copiilor mei intr-un mod cat mai inteligent cu putinta si adaptat varstei lor, comunicandu-le cat mai clar asteptarile mele. Imi place sa cred ca am invatat in ultima vreme sa fiu un parinte coach, adica sa gasesc un echilibru intre reguli si alegeri. Parentingul de tip coaching combina incurajarea. indrumarea si motivarea cu o disciplina consecventa si adecvata si e din ce in ce mai promovat de specialistii in parenting, care considera ca parintii excesiv de permisivi sunt cauza numarului tot mai mare de probleme care se manifesta in copilarie, inclusiv sfidarea si comportamentele antisociale. Sau atunci cand un copil se plange ca un anumit lucru este prea greu pentru el si, mai ales, atunci cand nu reuseste sa faca un anumit lucru, parintele ar trebui sa ramana ferm, sa-l motiveze si sa-l determine sa incerce in continuare, pentru ca unul din cele mai importante elemente pentru a avea succes este capacitatea de a depasi frustrarile si a persevera in fata esecurilor. Sau daca copilul nu vrea sa vorbeasca despre ceea ce il enerveaza sau il supara, ceea ce e normal, e indicat sa fie inteles, sustinut si ghidat  in acest sens parintele are la dispozitie tehnicile NLP de calibrare, rapport, pacing si leading, care il ajuta sa intre pe aceeasi frecventa cu

Si nu in ultimul rand, pot sa ma supun unei operatii de neuroplastie pentru a elimina convingerile limitatoare, blocajele, frustrarile, negativismele, fobiile si anxietatile, pentru a deveni increzatoare, flexibila, deschisa la nou si, mai ales, la schimbari. Programarea neuro-lingvistica a fost pentru mine o astfel de operatie, care m-a determinat sa adaptez tehnicile si principiile din NLP si inteligenta emotionala mai intai in familia mea si apoi in programele KinderEQ si Kindermind. Programul KinderEQ este construit din jocuri si activitati practice din domeniul NLP si al inteligentei emotionale, cu ajutorul carora copiii si parintii invata sa comunice mai bine unii cu ceilalti, sa-si cunoasca starile, emotiile, sentimentele, sa le exprime intr-un mod coerent si echilibrat, sa devina mai motivati, adaptabili si mai increzatori in propriile forte ca sa depaseasca diverse bariere si blocaje. Programul Kindermind se bazeaza pe intelegerea  modului in care invatam si dezvoltam strategii de invatare si a necesitatii de a-ti descoperi talentele inca de mic pentru a avea sansa de a urma un parcurs vocational de succes. Tehnicile de NLP si EQ m-au ajutat sa obtin controlul asupra emotiilor mele si sa cresc niste copii mai echilibrati. Am devenit un parinte mai increzator si mai eficient si foarte important, am constientizat si apreciat ceea ce facusem bine pana in acel moment. Sentimentul de vinovatie a fost inlocuit cu o noua incredere in puterea mea de a schimba intr-un mod creativ si inteligent mediul conflictual si stresant in care imi desfasurasem pana atunci meseria de parinte. Iar cand am realizat cat de repede pot obtine un rezultat pozitiv doar reformuland o intrebare sau un comentariu, am inceput sa pun in practica tot mai multe din principiile si tehnicile NLP si inteligenta emotionala. Iar de aici pana la dezvoltarea programelor pentru parinti, “Cum crestem copii care sa iubeasca scoala” si “Parinte bun, parinte inteligent” nu  a mai fost decat un pas.

Sintagma inteligenta emotionala a fost folosita pentru prima data in 1990 de psihologii P. Salovey de la Harvard University and John Mayer de la University of New Hampshire, pentru a descrie trasaturile emotionale care par sa fie importante pentru a avea succes iar Daniel Goleman a dezvoltat conceptul de inteligenta emotionala si aplicatiile acestuia, atat la nivel teoretic, cat si din perspectiva practica: empatia, exprimarea si intelegerea sentimentelor, controlarea temperamentului, independenta, adaptabilitatea, capacitatea de a te face placut, rezolvarea problemelor interpersonale, perseverenta, atitudinea prietenoasa, amabilitatea, respectul, gandirea flexibila/lateral, abilitati legate de comportamentul moral. Inteligenta emotionala sau EQ este, pe scurt, abilitatea de a fi constient de propriile emotii, aspiratii, comportamente si atitudini, precum si de emotiile, aspiratiile, comportamentele si atitudinile altor oameni. De multe ori aceasta abilitate face diferenta intre o poveste de success si una de ratare, intre implinire si neimplinire sau intre predictibil si nepredictibil. Si de cele mai multe ori aceasta abilitate se poate invata si dezvolta de la cele mai mici varste.

Un EQ dezvoltat presupune ca ai învatat sa te lupti cu emotiile negative, sa recunoşti si sa invingi comportamente auto limitative si sa adopti noi atitudini, perceptii, convingeri si comportamente pozitive care te ajuta sa te dezvolti si sa ajungi unde iti doresti. Dezvoltarea acestori skilluri EQ pe termen mediu şi lung necesita de asemenea o practica si experienta continua, si nu simpla memorare a tehnicilor. Un element cheie necesar pentru dezv. EQ este motivatia; motivatia ne ajuta sa ne invingem frustrarile, temerile si ne stimuleaza sa practicam si sa invatam skilluri noi, avand un rol esential in dezvoltarea profesionala a copiilor. Desi copiii se nasc cu anumite predispozitii emotionale, circuitele cerebrale sunt flexibile macar intr-o anumita masura, astfel ca ei isi pot dezvolta noi abilitati emotionale si sociale invatand sa faca fata dificultatilor vietii, care vor crea noi cai neuronale si patternuri biochimice ce ii pot face mai adaptabili si mai descurcareti. Iar daca ii antrenam pe copii sa isi dezvolte abilitati de cooperare si comunicare, acest lucru ii poate ajuta sa invete sa-si controleze furia ori sa se inteleaga mai bine cu persoanele ce reprezinta autoritatea, iar aceleasi abilitati vor fi deosebit de utile, ajutandu-i pe copii sa-si construiasca relatii de prietenie care sa dureze toata viata sau o cariera de succes care sa-I implineasca.

Termenul NLP vine de la Neuro Linguistic Programming: programare neuro-lingvistica

1.Neurologia – ceea ce gandim. Se referă la creier și la modul cum ne reprezentăm informațiile. De exemplu, îți poți folosi ochii pentru a vedea ceva.

Alte căi de a experimenta lumea sunt auzul, kinestezicul (simtul tactil si trairile emotionale), gustul şi mirosul (este de aceea numit sistemul VAKOG)

2.Lingvistica se referă la limbaj, verbal si non-verbal – imagini, sunete, trăiri, gusturi, mirosuri și cuvinte – pe care îl folosim în amintirea unei experiențe particulare (sau în a prevedea o experiență viitoare)

3.Programarea se referă la obiceiurile, patternurile, programele și strategiile tale. Cu siguranță, daca acorzi puțină atenție la ceea ce faci, vei observa că ai astfel de patternuri, obiceiuri, programe, strategii pentru tot ceea ce faci. Unele dintre aceste patternuri te ajută, dar altele nu – astfel apar rezultate nedorite.

In cadrul programarii neuro-lingvistice sunt prezentate tehnici simple de autoreglare si autoconducere ale creierului si ale starilor psihice, avand ca obiectiv “modificarea voluntara a experientelor de care nu suntem multumiti”.

Una din definitii afirma ca NLP este „modalitatea în care folosim limbajul minţii pentru a atinge obiectivele specifice pe care ni le-am fixat” Steve şi Connirae Andreas

NLP este o terapie suport, care a fost de peste 30 de ani dezvoltata in mediul de afaceri si sport iar in ultima perioada este aplicata cu success in educatie.

NLP ne invata noi moduri in care putem:

  • Comunica
  • Gestiona emotiile si conflictele
  • Negocia o situatie win-win
  • Deveni orientati spre solutii mai degraba decat spre problema
  • Recadra diverse situatii
  • Accesa abilitatile si resursele noastre
  • Face fata pierderii si durerii
  • Controla schimbarea

NLP a aparut cu 30 de ani in urma in California, cand matematicianul Richard Bandler si filologul John Grinder si-au pus o intrebare simpla, dar fascinanta: „Care anume este diferenta dintre o persoana ce este doar competenta dintr-un anumit punct de vedere si o alta care obtine performante excelente in acelasi domeniu?”

In raport cu abordarile clasice ale psihologiei, aceasta viziune este revolutionara, deoarece in loc sa se concentreze pe aspectele comune, natural repetitive identificate de orice studiu statistic, schimba directia spre elementele care sunt individuale, particulare, exceptionale.

Iar rezultatul a fost neasteptat: construind modele formale ale structurilor lingvistice si comportamentale ale persoanelor cu abilitati deosebite (printre care si Virginia Satir), Bandler si Grinder au descoperit ca acestea sunt repetitive si ca pot fi invatate de cei interesati de dezvoltarea rapida a acestor abilitati. Satir a fost primul terapeut care a introdus ideea ca o problema nu e o problema in sine, ci doar modul in care ne raportam la ea iar aceasta a ramas un element cheie in NLP.

Altfel spus, prin procesul de modelare pe care l-au pus la punct cei doi creatori ai NLP, se identifica modele de buna functionare intra si interpersonala, ce pot fi apoi transferate altor persoane, asemeni know-how-ului tehnologic. Pe baza acestei abordari, NLP s-a dezvoltat continuu, devenind in prezent o sinteza a multor discipline, care ofera instrumente sistematice si eficiente de dezvoltare a competentelor in toate domeniile vietii profesionale si personale.

NLP are la baza o filozofie constituita din principii ce vizeaza invatarea si inlesnirea proceselor mentale, comportamentul, comunicarea si schimbarea. Principiile actioneaza asemenea unor filtre neurologice principale care determina modul in care percepem realitatea exterioara si ceea ce percepem noi ca fiind important sau neimportant ne modeleaza perceptiile, comportamentele, viata si lumea care ne inconjoara. Ele se formeaza de-a lungul vietii, sunt influentate si modelate de experientele prin care trecem, de realitatea economica, sociala, religioasa, rasiala, politica etc. Au sens numai in interiorul nostru si nu trebuie dovedite pentru a se manifesta. Dintre principiile NLP, am ales cateva care ne ofera o baza solida de modelare a vietii noastre de familie:

  • Nu exista esec, doar invatare si feedback
  • Avem in noi toate resursele ca sa reusim
  • Cauta intentia pozitiva din spatele oricarui comportament
  • Harta nu e totuna cu teritoriul
  • Cand te focusezi pe ceva anume, vei obtine rezultate
  • Daca cineva poate face un lucru si tu poti face acel lucru

Nu exista esec, doar feedback

Intr-adevar, nu poti sa fii un parinte ratat. Indiferent cat de tare dai gres, priveste cu atentie la feedbackul copilului tau pentru ca aceasta este cea mai utila informatie pentru a intelege ce e bine pentru el si ce alegeri ai de facut in urmatoarea etapa. La fel si atunci cand copilul tau se crede un ratat, datoria ta e sa-i demonstrezi ca nu este. Are doar nevoie sa proceseze feedbackul tau sau al profesorului si sa invete din el. Putem folosi metoda sandwich pentru oferirea feedback-ului, adica sa observam si sa comentam un aspect pozitiv mai intai, apoi mentionam ceea ce trebuie lucrat, imbunatatit, schimbat, iar in final terminam intr-o nota pozitiva.

NLP ne ofera mai multe instrumente puternice pentru a gestiona relatiile de familie si mai ales relatiile cu copiii nostri. Ne arata cum putem sa fim modele pentru copii, si cum sa descoperim si sa scoatem in evidenta punctele tari in situatiile provocatoare prin care trecem cu totii. Copiii nostri ne modeleaza in mod natural inca de la nastere, asa ca intrebarea este cum putem folosi acest proces instinctiv pentru a realiza schimbarile pe care le dorim in viata noastra de familie? NLP este ideal pentru a lucra cu copiii care au nevoie sa-si dezvolte increderea, relationarea si aptitudinile de comunicare inter si intrapersonala.

Programul de coaching pentru parinti, dezvoltat de KinderAlegria, contine exercitii simple si care odata puse in practica vor avea rezultate in transformarea emotiilor negative, descoperirea punctelor tari si ale talentelor, motivatia de a invata si de a reusi. NLP iti ofera instrumentele de a face schimbari in comportament si comunicare, care vor face diferenta in ceea ce poti fi si realiza ca parinte.

Insa trebuie retinut un lucru: nu poti schimba comportamentul, atitudinea, valorile si convingerile copilului tau fara a le schimba mai intai pe ale tale. Daca faci mereu ceea ce ai mai facut dintotdeauna, vei obtine mereu ceea ce ai realizat si pana acum. Patternurile de comportament devin obiceiuri si pana nu ne lovim cu capul de pragul de sus, nu realizam ca aceste patternuri nu ne ajuta in nici un fel. Abia cand realizam ca esuam la nivelul relatiei cu copilul nostru, incepem sa ne punem intrebari daca e cazul sa schimbam ceva in comportamentul nostru pentru a obtine un alt rezultat. Poti folosi aceasta carte pentru a face ceva diferit si a obtine ceva diferit-adica ceea ce iti doresti de fapt.

Aducem cu noi din trecut experienta parintilor nostri, si credem ca putem construi cu aceasta experienta prezentul si viitorul copiilor nostri. Insa, de cele mai multe ori, convingerile si tot ceea ce s-a format in noi ne limiteaza stima de sine sau capacitatea de a ne atinge telurile si inconstient lasam mostenire si copiilor nostri aceasta “incapacitate”. Important e sa stim ca putem alege sa fim limitati sau nu. Alegerea este un element esential in NLP, iar partea frumoasa este ca fiecare are puterea de a alege.

Iar alegerea ne da puterea de care avem nevoie pentru a respinge credinte, convingeri sau valori invechite.

Ultimele tendinte in NLP sunt in domeniul ‘clean language’, care are un mare succes in educatia copiilor. Este vorba despre arta de a pune intrebari in concordanta cu harta fiecarui copil de perceptie a realitatii, si care exclude orice urma de critica, judecata, subiectivism. ‘Clean language’ utilizeaza visele si metaforele pentru a explora emotiile si sentimentele si permite copilului sa aiba propria interpretare asupra sentimentelor sale. Aceste aspect au fost initiate de David Grove si apoi modelate de Penny Tompkins si James Lawley. Sue Knight, in ultima editie din “NLP at work”, a inclus un capitol despre umor si face referire la opera lui Frank Farrelly referitoare la ‘terapia provocativa’. Ea ne aminteste faptul ca a fi capabil sa razi impreuna este cheia catre relatii armonioase si drumul catre un raport perfect intre oameni. Pur si simplu razi si constientizeaza cum muschii se relaxeaza si te simti mai putin tenstionat. De aceea, am inclus in aceasta carte cateva exercitii si variante pentru seri umoristice si relaxare in familie.

Recunoaşterea simturilor pe care le preferă copiii ca sa perceapa lumea şi folosirea acestor infomatii in procesul de stabilire a relatiilor cu ei pot să exercite o influenta extraordinara asupra modului in care ei ne raspund. De aceea, prima recomandare pentru construirea drumului catre o mai buna comunicare cu copiii este de a indentifica sistemul de reprezentare preferat, ca si pe al lor. Aşa cum majoritatea oamenilor au o preferinta pentru utilizarea mainii drepte sau stangi, la fel se intamplă si cu sistemele de reprezentare, unii sunt predominant vizuali, altii auditivi sau kinestezici. Ceea ce este evident din acest fapt este ca intre doua persoane care utilizeaza acelasi sistem primar de reprezentare, comunicarea se stabileste mai usor si transmiterea mesajelor se face mai fidel decat intre persoane cu sisteme de reprezentare diferite. Nici un sistem de reprezentare nu este mai bun decat celelalte si, cu exercitiu, poti sa iti dezvolti toate tiparele de gandire, astfel incat sa iti dezvolti foarte mult acuitatea senzoriala. Este foarte important sa retineti ca: noi utilizam toate simturile pentru a ne crea perceptia asupra realitatii. De asemenea, aceste sisteme de reprezentare ne ajuta sa ne dezvoltam strategii de invatare accelerata.

De exemplu, am descoperit ca eu sunt vizuala in timp ce unul din copiii mei este mai degraba auditiv. Stiind acest lucru, imi pot adapta comunicarea cu copilul meu, in functie de sistemul sau predominant de reprezentare a realitatii, ajungand sa comut pe sistemul auditiv si sa vorbesc pe limba lui. In principiu sunt atenta la tonul si cuvintele pe care le folosesc in interactiunea cu el pentru ca au impact emotional asupra lui. De asemenea, de cateva luni urmeaza lectii de pian care ii dezvolta inteligenta muzicala, ii cultiva atentia la detalii si rabdarea de a asculta ceea ce i se preda.

In general, vizualii tind sa fie organizati si folosesc vizualizarea pentru a-si aduce aminte si pentru a lua decizii. Au o imaginatie bogata si vorbesc mai repede decat majoritatea oamenilor. De ce? Pentru ca au o imagine in minte, si acea imagine se misca si trebuie sa spuna totul despre ea intr-un timp foarte scurt. Vor sa vada imaginea de ansamblu si isi amintesc mai degraba fete decat nume. Se concentreaza mai degraba pe o activitate vizuala decat pe sunete. Auditivii sunt mai dezordonati si isi acceseaza foarte usor memoria auditiva pentru a-si aduce aminte. Invata foarte usor utilizand sunetele si sunt constienti de schimbarile din tonul vocii, raspunzand mai usor la anumite tonalitati. Percep anumite secvente si isi pot aminti cu usurinta instructiunile primite verbal. Se bucura de discutii si prefera sa comunice oral mai degraba decat in scris. Au nevoie sa fie auziti, ascultati si sunt usor distrasi de zgomot. Un cuvant de incurajare are un impact mare asupra auditivului, care se hraneste cu sunete si acorduri armonioase. In schimb, mustrarile, criticile trebuie facute pe un anumit ton, altfel reactia auditivului poate conduce la agresivitate sau refuzul de a mai comunica.

In plus, este important sa se tina cont ca persoanele predominant vizuale tind sa fie relativ nerabdatoare, si iau decizii si inteleg mai repede ce li se spune. Creand o imagine mentala a informatiilor pe care le primesc, pot decide imediat daca ceva se potriveste hartilor lor de perceptie a lumii sau nu. Acest lucru este avantajos in sensul ca vorbim de oameni hotarati care nu “se-nvart in jurul cozii”, insa prezinta si dezavantaje pentru ca se decid foarte repede, fara sa aiba toate informatiile necesare pentru a garanta o decizie corecta. Pe de alta parte, persoanele predominant auditive iau o decizie un pic mai greu, intrucat prefera sa asculte toate argumentele si explicatiile inainte de a decide sau de a accepta ce li se spune. In final, se poate spune ca kinestezicii sunt cei mai precauti si iau o decizie greu pentru ca, inainte de a asculta argumentele si de a-si forma o imagine mentala despre o situatie, trebuie sa-si dea seama cum se simt in legatura cu o anumita decizie. Exercitiile din programele pentru parinti va vor ajuta sa identificati sistemul de reprezentare preferat al copilului dvs (care nu este exclusiv sau constant in orice situatie) si sa va adaptati comunicarea in functie de acesta.

De asemenea, creierul nostru aplica ceea ce in NLP se numeste metaprograme, pentru a recunoaste, grupa si reactiona la stimulul sau informatia primita. Este foarte important sa stii si sa recunosti metaprogramele, intrucat acestea ne vor permite sa intelegem mai bine de ce copiii nostri gandesc si actioneaza intr-un anumit mod sau de ce unii copii invata mult mai usor decat altii. Stiind asta, vom putea lua masurile necesare pentru a comunica mai bine cu ei, si pentru a-i invata cum sa invete, deoarece programele noastre se bazeaza pe modul in care invatam si dezvoltam strategii de invatare. Sa spunem ca iti place sa ai variante din care sa alegi ce vrei/cum vrei. Cand mama te intreaba ce vrei sa faci, iti place sa te gandesti la toate variantele? Ai putea merge in parc, la inot, la o intalnire cu prietenii. Cand profesorul tau iti prezinta mai multe optiuni cu privire la un proiect, tema, preferi sa cantaresti toate optiunile sau te apuci imediat de lucru? Daca iti place sa alegi, atunci esti un copil al “alegerilor”; daca preferi pur si simplu sa faci anumite lucruri si apoi sa faci altceva fara sa trebuiasca sa te gandesti pe care din ele vrei sa-l faci, atunci esti un copil “proces”. Ambele tipologii sunt la fel; nici unul nu e mai bun ca celalalt. Uneori se poate intampla sa fii “alegator” altadata sa fii “proces”, iar capacitatea de a-ti adapta strategiile in functie de situatie, ar putea de multe ori face diferenta. Sau ai tendinta sa vezi imaginea globala a unei situatii, teme, obiect ori preferi sa te concentrezi pe toate elementele care o formeaza, intrand in cat mai multe detalii? Daca copilul tau are o strategie de detaliu va dori sa afle si sa inteleaga in amanunt toate motivele unei decizii luate de tine sau de profesorul sau, precum si toate cerintele unui proiect de la scoala. Daca are o strategie de perceptie globala, copilul nu va avea nevoie de multe informatii, explicatii suplimentare sau cerinte, din contra ar putea fi coplesit de informatiile detaliate primite. Ar deveni agitat, ceea ce noi parintii sau profesorii am intrepreta ca lipsa de respect si interes fata de ce spunem, cand adevarul este ca el a inteles deja punctul nostru de vedere si nu mai are nevoie de informatii. Important este sa stii totul despre strategiile tale ca sa intelegi cum inveti cel mai bine, potrivit felului tau natural de a fi. Daca vei alege cateva exercitii din programul de coaching pe care sa le practici in mod constant cu copilul tau, vei observa in scurt timp schimbari pozitive si care iti ofera un alt mod de a privi o situatie.

In alte tari, scolile utilizeaza de mult timp tehnicile NLP pentru a intelege cum comunica si invata copiii si isi adapteaza metodele de predare in functie de stilurile de invatare ale copiilor (vizual, auditiv, kinestezic).

Copiii au o capacitate instinctiva extraordinara de a apasa exact butonul care trebuie pentru a obtine o reactie din partea noastra. Ei au mereu nevoie de un raspuns ca modalitate de supravietuire in aceasta lume. Ideal ar fi sa obtina un raspuns pozitiv insa daca nu e posibil, ei accepta si un raspuns negativ care le ofera atentia de care au nevoie. Unii parinti numara pana la 10 ca sa-si controleze furia iar altii parasesc camera si se calmeaza inainte de a escalada conflictul cu copilul. Ambele solutii functioneaza insa exista si o alternativa. De exemplu, uita-te pe perete si imagineaza-ti ca esti un fluturas ratacit pe tavan. Ce ar face fluturasul in situatia data? Acest procedeu simplu se numeste disociere si ne ajuta sa ne separam de emotiile implicate in situatia respectiva, ceea ce ne va permite sa gasim resursele de care avem nevoie in acea situatie. Intreaba-te ce rezultat vrei sa obtii si apoi exprima-l fara a mai implica emotiile. Pe principiul ca exista totdeauna o intentie pozitiva, NLP recomanda sa cautam totdeauna aceasta intentie si sa reevaluam evenimentul sau situatia in acea lumina.

Prin NLP si EQ am realizat ca orice schimbare pe care ne-o dorim la copiii nostri, trebuie mai intai sa se produca in noi, parintii, si de aici am pornit de fapt aventura kinderalegria. Schimbarile pe care le-am facut adaptand tehnicile NLP si EQ in viata mea de familie au facut o mare diferenta, nu numai in modul in care am inceput sa relationez cu cei doi copii ai mei, ci mai ales in propria mea stare de implinire si fericire.

In cadrul programelor pentru parinti oferite de KinderAlegria, la care te invit cu drag sa iei parte, vei afla moduri de a dezvolta increderea si stima de sine a copilului tau si cum sa comunici cu copiii, sprijinindu-i in situatii dificile, care le va intari motivatia de a nu renunta. Vei invata sa recunosti patternuri de comportament si comunicare, sa observi si sa primesti feedback de la copilul tau, sa fii capabil sa realizezi rapport si sa accesezi stari resursa precum rabdarea, increderea, calmul.

Intr-un final te vei cunoaste pe tine insuti si pe copilul tau asa cum nu ai reusit pana acum. Iar acest lucru iti va fi suficient ca sa stii cum sa procedezi in orice situatie in care te vei afla