O altfel de saptamana…

A fost într-adevar o săptămână altfel...  a început cu zambetele sincere și emoțiile vizibile  ale copiilor din cele trei clase de la școala Pia Bratianu din sectorul 1, unde am lucrat cu ei exerciții și jocuri din programul de dezvoltare a inteligenței emoționale KinderEQ, apoi a continuat cu entuziasmul și implicarea copiilor de la școala 194 Marin Sorescu din sectorul 4, care au aflat câteva tehnici de învățare utilizându-și imaginatia și depășind convențiile, și s-a încheiat cu vizita la Radio Romania, postul național de radio cu peste 80 de ani de viață, a echipei pe care o antrenez de câteva luni, Kindermind, şi care a avut ocazia de a vedea, auzi, simți și înțelege cum e să lucrezi acolo, într-un mediu în care cuvintele, informațiile, emoțiile pleaca dintr-un punct, pe undele magice descoperite acum 120 de ani și ajung on air în mințile și sufletele noastre ca să învățăm, să cunoaștem, să ne schimbăm.

Se lucrează în liniște, mai ales în agenția Rador, centrul unde sosesc și de unde pleacă toate știrile preluate de alte agenții, canale de televiziune, radiouri și  care ajung apoi la noi. Am întâlnit reporteri, redactori, realizatori, am primit și o ştire de ultima oră de la doamna Dana Dumitru, realizator Agenti Rador, inclusă la rubrica “Inedit”: “Nebuniile legate de balurile de absolvire a liceului ating cote inimaginabile. O tânără din oraşul bulgăresc Burgas şi-a comandat cu această ocazie un ruj în valoare de 62.000 de dolari. Rujul marca Guerlain nu este cu nimic diferit faţă de altul produs de aceeaşi firmă, în afară de faptul că tubul şi capacul rujului sunt realizate complet din aur de 18K şi sunt împodobite cu 200 de diamante. De asemenea, tânăra a cerut ca pe capac să fie gravate iniţialele numelui său. Rujul va fi livrat într-un săculeţ special din catifea fină. Fata care are gusturi atât de rafinate provine dintr-o familie bogată din Bulgaria. Tatăl acesteia este un cunoscut om de afaceri, care deţine mai multe hoteluri pe litoralul bulgăresc şi în staţiunea montană Bansko. În afară de aceasta, el este patronul uneia dintre cele mai puternice firme de construcţii din Bulgaria.”

„Oare cu banii aceia nu ar fi putut să hrănească un azil de batrani timp de câteva luni?” ne-am întrebat noi, miraţi şi nedumeriţi. Sau chiar un sat întreg?

Am ajuns apoi în platoul de emisie al Radio 3net „Florian Pitis”, un post online cu muzică pentru segmentul tinerilor care le-a plăcut la nebunie copiilor, de la mic la mare și unde l-am văzut pe Eugen Vrabie “la lucru” realizand emisiunea “hitul care rupe bitul”… Am aflat cum se lucrează acolo, ce orar, activități și planuri au.  Am văzut unde se elaborează și se transmit ştirile Radio Romania Actualități,  Antena Satelor, știri care ajung în cele mai îndepărtate colțuri ale țării. Am întâlnit oameni înțelegători care ne-au primit cu un zâmbet prietenos și cu deschidere, deși erau în contratimp  și mai fuseseră vizitați de câteva sute de elevi veniți din școli care au ales Radioul ca loc potrivit de învățare în cadrul „Școlii altfel”. Îi mulțumesc doamnei Crăița Logofătu, din departamentul de Marketing si Comunicare al Radio Romania pentru răbdarea cu care ne-a călăuzit pașii pe culoarele Radioului, noi fiind ultimii vizitatori 8-).

Pentru mine a fost copleșitor,  în sensul cel mai frumos… Nu am putut să nu-mi imaginez, chiar dacă nu mai pot schimba nimic, cum ar fi fost să lucrez în ultimii zece ani într-o sală de clasă sau într-un studio  vorbind, scriind, vorbind, scriind și iar vorbind, căci am descoperit că imi place să vorbesc și, fără îndoială, să mă aud vorbind.

Și sunt convinsă că și pentru copii  a fost o experiență inedită, unul din acele momente în viață când realizezi că un anumit loc, anumiți oameni din jurul tau, anumite sunete, atingeri, emoții, se vor imprima pentru totdeauna în tine și vor lasa un mesaj, care te va însoți apoi toată viața ca un ghid invizibil, însă de mare ajutor în călătoria ta. Echipa kindermind este formată din copii de vârste diferite, care vin din școli și medii diferite. Însă cu cât sunt mai diferiti, cu atât sunt „mai“ unici și mai puternici. Cu cât sunt mai mici, cu atât absorb mai ușor informaţiile, atmosfera, emoțiile și cadrele din jurul lor. Personal, nu consider că există o vârstă minimă pentru a trăi astfel de experiențe. Chiar și atunci când nu au înțeles unele informatii, cu siguranță au știut de ce se află acolo. Iar dacă mintea lor în acel moment nu a fost capabilă să proceseze toată complexitatea acelor informații, cu siguranță inconștientul lor a filmat totul, înregistrând toate senzațiile, culorile, mirosurile, sunetele și atingerile. Au atins zeci de butoane, au văzut cabluri și microfoane, pereți și uși antifonate, căști și oameni concentrati, stând drept și respirand măsurat, au auzit vorbindu-se în direct, lucrându-se contra timp, cu informații în numeroase limbi străine, din numeroase surse. Kinestezie totala. Au aflat că pentru a deveni niște profesioniști în acel domeniu, trebuie să învețe limbi straine, trebuie să urmeze cursuri de dicție, trebuie să își construiască o ținută dreaptă, să respire din diafragmă, să-și provoace imaginația să creeze contexte, evenimente, povești de viață. Dacă comparăm cu modul în care aceeași copii învață în cadrul formal al școlii, într-o sală dreptunghiulara, pe o pătrățică de bancă, așteptând o sonerie care funcționează pavlovian și primind toate acele informații, de multe ori abstracte, transmise din paginile unor cărți, atunci ar trebui să înțelegem de ce o astfel de vizită este o experiență senzorială și cognitivă completă și  chiar revelatorie, care poate face diferența, mai târziu, în viață, între succes și ratare, între un parcurs de excepție, focusat pe un scop și unul “debusolat”, lăsat la voia întâmplării. Iar când spun succes, mă refer la acel succes al împlinirii, când simți că ești congruent în totalitate cu tine însuți, cu valorile, covingerile tale și cu lumea din jurul tău. Când simți că nu ai trăit degeaba pe pământ, ci ai lăsat ceva frumos în urma ta. Dan Puric o spune în cuvinte  mai simple: „m-au întrebat care sunt treptele succesului, iar eu le-am răspuns că nu treptele succesului sunt importante, ci treptele împlinirii sufleteşti. Succesul fără scrupule este machiavelic. Împlinirea ta sufletească contează“. (Despre Omul frumos)

Cred că nu am întâlnit copii mai fericiti pentru că merg la școala și cadre didactice mai fericite pentru că se întâlnesc cu astfel de copii ca în săptămâna aceasta de vis, numită ‘școala altfel’, pe care, dacă aș avea puterea, aș transforma-o măcar în „luna altfel“.

În total, am lucrat cu circa 100 de copii, în două zile, ceea ce e un record în ceea ce privește experiența mea din ultimii doi ani în proiectul kinderalegria… În clasă, am reusit să atrag atenția a cel puțin 95% dintre copii, unii au fost impresionați și au povestit mai departe părinților. În orice caz au avut ocazia să experimenteze un alt mod de a învăța, de a relaționa. Cerându-le să-și conștientizeze respirația, stările, emoțiile, calitățile și slăbiciunile, le-am întors privirile câtre ei înșiși și, în acest fel, le-am captat întreaga atenție și concentrare. Au realizat că prin câteva exerciții simple, la îndemână, pot deveni conștienți de cine sunt, și cum se simt, nu numai de ceea ce fac sau de ceea ce au. Au învățat că există mai multe moduri de a comunica, nu numai prin scris sau vorbit ci și prin gesturi, ton, atingeri, prin senzații, adică la nivel non verbal, paraverbal și kinestezic.

Iar marea surpriza a venit din partea cadrelor didactie care m-au invitat la clasa lor. Nu mă așteptam să găsesc atât de multă deschidere, flexibilitate și interes. Am aflat că dânsele folosesc déjà metode de predare non formale, nu numai în cadrul școlii altfel ci și adaptând câteva din programul curricular tradițional. Le mulțumesc doamnelor învățătoare Elena Șerbu Maria Neacșu, Constantin Adriana de la școala Pia Bratianua, și doamnei Păun Iuliana de la Școala 194 Marin Sorescu pentru invitație și implicare.  Și pentru șansa pe care o acordă copiilor de azi, pentru a deveni oamenii frumoși de mâine, așa cum îi descrie Dan Puric când vorbeste de Omul frumos. „Nu avem voie să fim spectatori la ceea ce ni se întâmplă” spune el, iar eu nu  pot decât să fiu de acord.  Trebuie să devenim actori și chiar regizori atât pe scena vieții noastre cât și pe cea a țării în care trăim. Iar adevărul este că în acest moment cei mai mulți dintre noi alegem să fim spectatori.

Datorită lor, copiii de azi au această unică șansă să refuze rolul de spectator permanent și să îndrăznească să intre, măcar din când în când, pe scenă. Și doar un cadru didactic cu astfel de valori, convingeri, cu viziune, flexibilitate și implicare totala îi poate ajuta să facă primul pas pe scenă. Si desigur, părinții, pentru ceilalți pași.

Ultima oprire de la Radio a fost într-unul din studiourile de înregistrări al departamentului Radio Romania Cultural unde realizatorul de emisiuni, doamna Mirela Stana ne-a fost ghid, în acest spatiu depotrivă magic și ancorat în realitatea prezentului. Pentru mai bine de o oră, ne-am jucat de-a crainicii, citind știri în microfoanele cu care nu eram deloc obișnuiti și din curiozitate le atingeam, am răspuns la întrebari, și desigur, am primit răspunsuri la multele întrebari cu care venisem pregătiţi. “De când lucrați aici? Câte studiouri sunt în aripa Radio Romania Cultural?  Câți oameni lucreaza aici? Cum se transmit mesajele de la microfon la aparatul de radio? Cum și de ce ce ați ales această meserie? Cand v-ați gândit prima dată la a lucra într-un radio? Cum aţi reactionat când aţi întrat prima data într-un studio? Cum a fost la prima emisiune realizată de dumneavoastră? Ce cursuri, specializari, studii sunt necesare pentru a deveni un bun journalist. Cat e de greu să lucrezi aici? Cum ați ajuns pe această pozitie, adică ce examene, teste ați dat? Vă place această meserie? De ce? Care a fost cea mai mare realizare în cariera dumneavoastră? Care au fost eșecurile sau piedicile cu care v-ați întâlnit pe parcurs? Care credeți că e urmatoarea provocare în cariera dumneavoastră? Care este pasiunea dumneavoastră? Care este elemental cheie ca să ai succes în această meserie?  Acum, dupa atâția ani de lucrat aici, vi se mai mare greu? Si …. v-a plăcut ziua de astazi?:)

Realizatoarea Radio Romania Cultural, doamna Mirela Stana și-a început activitatea înca din prima zi lucratoare a anului 1994, înarmată cu o diplomă de inginer, proaspat absolvent de Politehnica și care i-a deschis ușa pentru un șir lung de experiențe provocatoare: o noua facultate, Jurnalistica și Stiințele comunicarii București și multe alte cursuri de specializare: dicție, frazare, antrenarea vocii, antrenarea respirației. Și  pentru că în spatele ferestrei din cabina de montaj unde a învățat meseria de tehnician, a realizat că “poate” şi “vrea” , a îndrăznit să treaca dincolo, pentru a lucra în camera cealaltă, în fața microfonului. Am vorbit deja despre aptitudini, despre descoperirea lor și despre felul în care se pot transforma și dezvolta într-o vocatie, cu o singură condiție: să muncești mult și chiar foarte mult. Ceea ce a și făcut în ultimii 15 ani. A fost realizatorul emisiunilor “Reforma Învăţământului Românesc”, “Scoala pe Ulita”, emisiune distinsă de către Comisia Nationala a României pentru UNESCO cu premiul “Jurnalism pentru Educâtie – 2005″, la secțiunea radio. În cadrul parteneriatului dintre Societatea Româna de Radiodifuziune și Ministerul Educâtiei, a participat la realizarea transmisiunilor din Programul “Sistemul de evaluare în învatamântul românesc”. Cei care au dat examene naţionale între anii 2000 și 2008 o cunosc de la extragerile variantelor de subiecte. În 2001 a obtinut Premiul de excelenta-editia I, acordat de Asociatia Editurilor cu Profil Pedagogic, ceea ce a reprezentat o recunoastere a contributiei meritorii în domeniul învațământului, educatiei și culturii. A participat împreună cu câţiva colegi la dezvoltarea emisiunii “Clasa de părinţi”, o  emisiune care se adreseaza în special parintilor și surprinde problemele de educaţie ale copiilor, dificultăţi întâmpinate de părinţi, tutori, mentori  și în care se  vorbeşte despre lucrurile simple din jurul nostru, la care cu totii putem apela ca să aflam informaţii noi și interesante.

Îi place să gradinărească printre plante, pomi, și printre animăluțele pe care le crește într-un loc special, pe care îl numește “la țară”:)

Iar acestea sunt doar câteva repere din cariera și viața ei. Următoarea provocare ar fi să realizeze o emisiune într-o limba străină și da, desigur, ne-a împărtăşit cu drag câteva ingrediente  secrete pe care le foloseşte un om de radio care vorbește toată ziua cu publicul său, de exemplu vocea. Pe lânga limbi straini, tehnici de comunicare, relaționare, creativitate, improvizație trebuie să îți antrenezi vocea, așa cum un campion își antrenează zilnic, pe pista de alergări, mușchii și mentalul. Trebuie să te împrietenești cu vocea ta, să o cunoşti la cel mai profund nivel, apoi să o slefuiești, să o modelezi pentru ca ea să ajungă la inimile ascultatorilor și împreună cu conţinutul construit să dăruiască un fragment de poveste. Și desigur, era să uit ceva important, gramatica limbii române la nivel de expert, ceea ce m-a determinat să mă gandesc, dacă nu ar fi totuși indicat ca la următorul curs Kindermind să construim și un mind map cu reguli de bază ale gramaticii, cu care e obligatoriu  şi important să creștem mari. Și apropo de următorul curs, am invitat-o pe doamna Mirela Stana la noi, în lumea emoțiilor și a creativității ;-)

PS

Am fost întrebată de mai multe ori:

Sunteţi profesoară?

Nu

Sunteţi psiholog?

Nu

Sunt doar eu. Mirela, nici macar “doamna” cum sunt copiii obişnuiţi să spună la școală: „doamna, doamna“, ceea ce îmi aminteşte de propriul glas care striga pe culoarele cenuşii ale şcolii după “tovaraşa profesoara, tovarăşa…”. Mi-am descoperit puţine ancore auditive până acum iar aceasta bănuiesc că a fost destul de bine pitita printr-un cotlon, de vremce ce abia ieri, în vizita de la Radio am realizat, de ce îi rog insistent pe copiii cu care lucrez la kindermind, să nu-mi spuna „doamna“.  Cu toţii le avem, însă nu toţi ajungem să le cunoaştem și să le recunoaştem…

Deci, Mirela

Şi încă ceva în plus, Mirela Dragnea, fondator KinderAlegria:)

https://www.facebook.com/media/set/?set=a.726452710738887.1073741836.408651529185675&type=1

This entry was posted in Uncategorized. Bookmark the permalink.

Comments are closed.