De la talent, la vocatie…

“The greatest value în the world is the difference between what we are and what we could become.”
– Ben Herbster

La workshopul pentru părinți „Cum creștem copii care să iubească școala“ am punctat câteva idei despre aptitudini și abilități, pentru că se numară printre factorii motivaționali pe care îi putem ușor transpune în viața de zi cu zi. Și pentru că ele fac diferența între ceea ce suntem și ceea ce putem deveni…

Un copil se poate naște cu o voce puternică și clară, însă dacă această voce nu este recunoscută ca și talent, nu este antrenată și rafinată prin practică continuă, atunci el nu va avea niciodată capacitatea de a cânta la nivelul unui maestru care să declanșeze în jur vibrații, emoții, revelații.

Un alt copil poate avea agerime în miscari și picioare bine dezvoltate, însă până când copilul nu învață să alerge și să-și antreneze mintea și corpul pentru a intra în competiții, nu va deveni niciodată un campion. Sau un copil care se naște cu o natură iscoditoare, cu înclinație și dispozitie pentru a înțelege și cerceta lumea din jurul lui, dacă întrebările lui “de ce” și “cum” rămân mereu fără răspuns iar dispoziția lui spre investigare nu îi este niciodată încurajată și amplificată, lumea ar putea pierde o “ocazie” unică spre a înțelege misterele ramase nedescifrate din natură sau cosmos.

Și atunci, diferența dintre aptitudine și abilitate este de fapt diferența între ceea ce suntem și ceea ce am putea deveni, dacă sunt asigurate anumite condiții propice, iar aici intervine rolul nostru de părinte ca și îndrumător în descoperirea darurilor cu care sunt înzestrați copiii noștri. Un părinte coach își asumă conștient acest rol și își însoțeste copilul pe parcursul călătoriei sale de descoperire a sinelui și a semnificațiilor lumii în care s-a născut.

Aptitudine și abilitate

O aptitudine este un talent nativ, înclinație, impuls sau preferință, care ofera individului potențialul de a excela într-un anumit domeniu sau într-o anumita activitate. Este un dar cu care ne naștem și se manifestă sau nu în planul realității. Aptitudinea îți deschide practic drumul către excelență. Te diferențiază de ceilalți, dându-ți posibilitatea să îți creezi o identitate, un brand care va fi apreciat și “promovat” atât de tine însuți cat și de restul lumii.

O aptitudine este măsurată în mod obișnuit prin coeficientul de inteligența- IQ,  un indicator bine cunoscut al potențialului academic însă mai nou și prin EQ –coeficientul care măsoară inteligența emoțională și despre care am vorbit pe larg cu alte ocazii, inclusiv în cadrul programului KinderEQ.

Când o aptitudine este conștientizată, recunoscută, încurajată, antrenată și modelată prin practică, exerciții, antrenament, se transformă într-o abilitate. Poate cea mai mare pierdere pentru un copil, părinte si chiar pentru o societate este să te naști cu un talent și să nu știi că ai acest talent, irosindu-te în lucruri care nu ți se potrivesc și te limitează.

Poate ar fi util să îţi răspunzi chiar în acest moment la întrebarea: “îmi ajut eu în acest moment copilul să-și descopere și să-și transforme talentele în vocație?”

O abilitate, întâlnită și sub numele de “skill” sau “capacitate”, indică ceva ce e capabilă să facă o persoană, după ce a parcus etapele procesului de învățare (școală, curs, ucenicie). Abilitățile pot fi de natură cognitivă, perceptuală și motorie.

Oricine își poate dezvolta abilitatea de a face ceva și fără a avea aptitudinea pentru acel lucru, însă acest lucru va implica un efort mult mai mare și multă flexibilitate și capacitate de adaptare. Cu toții trebuie să ne adaptam într-un anumit context pentru a reuși. Și cu cât capacitatea noastră de adaptare și flexibilitate e mai mare, cu atât succesul e mai prezent în viața noastră. Unul din principiile de necontestat ale NLP-ului, este că într-un sistem, cel mai flexibil element controlează acel sistem. Persoana cu cea mai mare flexibilitate în gandire şi în comportament reuşeşte să controleze situaţiile în care se află, caută în permanenţă alternative şi soluţii, îşi depăşeste limitele.

E adevărat că putem trai și fără talente. Putem oricând învăța să facem ceva, la școală, la un curs, însă fără să avem un talent descoperit și sprijinit cât mai devreme, totul va fi mereu o luptă. Ți se va părea mereu greu să obții ceva. Și vei deveni în timp obosit, frustrat, demotivat. Din păcate sunt mulți oameni, care au un job care nu li se potrivește sau în care nu își folosesc aptitudinile și care trăiesc și muncesc într-o permanentă stare de tensiune, autocritică, nemulțumire, neîmplinire. Nici măcar hobbiuri, pasiuni, interese nu (mai) au, și aleg mai mult sau mai puțin conștient să rămână prizonierii unei colivii frumoase, poate chiar aurite, fără să fi avut astfel ocazia să vadă, să audă, să simtă ce se află dincolo de gratiile sau pereții coliviei. Până nu demult, așa am trait și muncit și eu, ani de zile la rând, dar asta este o altă poveste, pe care sper, să am ocazia să o spun curând…

Între o persoană care își descoperă un talent, pe care și-l antrenează, transformându-l într-o abilitate, pe care apoi o folosește cu succes în viața profesională și personală și o persoană care a învățat și a dobândit cu mult efort acea abilitate, va fi întotdeauna o distanță. Persoana cu talent va fi mereu cu cel puțin un pas înaintea celuilalt, fie și numai pentru că talentul îi va genera, pasiune, pasiunea va genera motivație, care la rândul ei îi va oferi energie, entuziasm, succes, echilibru și sentimentul de împlinire. Acea persoană nu va căra în spate pietre de moare și cu siguranță nu va fi un Sisif.

Niciodată nu e prea târziu să ne descoperim talentul/talentele, însă cu cât acest lucru e mai devreme, cu atât mai bine pentru noi, și … pentru toată lumea.

 Cum transformăm talentele în abilități?

Părinții, mai ales părinții însă și cadrele didactice, consilierii, formatorii joacă un rol important în descoperirea și transformarea unui talent într-o vocație. Acest lucru presupune un efort de energie, timp și chiar bani. O deschidere spre a observa, recunoaște și sprijini încă de timpuriu înclinațiile native ale copilului tău. Trebuie să-ti dezvolți intuiția, trebuie să înveți să-ți cunoști copilul, trebuie să știi să-i dai feedback. Acel tip de feedback despre care am vorbit la workshopul pentru părinți.

“Mihai, vad că ai construit puzzle-ul acestui castel de unul singur, foarte repede și corect. Cred că ai talent la construit și la aranjat lucrurile în spațiu. Bravo. Dacă vrei, putem merge la librăria din colț să mai cumpărăm un nou puzzle, cu altă tematică sau grad de dificultate.Ce zici?”

Când observi la copilul tău o înclinație spre ceva, gândește-te la cel puțin o aplicație sau mai bine zis o transpunere în lumea reală, care poate fi făcută de copilul tau sub îndrumarea ta și care să-i descopere și să-I dezvolte talentul. Metoda proiectelor în familie  te va conduce în această direcție.

“Cred că ai fi un arhitect grozav. Vino să ne uităm în revistele astea cu schițe de case și apoi să desenăm planul camerei tale sau chiar al casei noastre”.

Este numai de datoria noastră să-i ajutam pe copii să recunoască și să aleagă între zecile de tematici, activități, cursuri existente la ora actuală, unde anume ar putea fi orientat și dezvoltat talentul lor și apoi să cercetăm împreună cu el domeniile, profesiile care solicită acele aptitudini și abilități. Joacă-te “de-a medicul”, “de-a arhitectul”, “de-a vânzătorul”, “de-a pianistul”. Caută pe internet informații detaliate despre profesiile de azi pentru a construi o hartă a profesiilor de mâine. Iar dacă copilul tău e mai mare, nu-ți fie teamă să-l expui acelor activități, profesii în care el își intuiește potențialul, încurajându-l să viziteze acele locuri (“field site visits”, ceea ce face și echipa Kindermind la vizita de la Radio Romania Cultural), să intre în contact cu diverși oameni care și-au construit deja o carieră de succes mergând pe un anumit drum profesional, și chiar să lucreze „part time” ca voluntar sau practicant în acele locuri.

Daca nu îi acorzi tu o șansă copilului tău, nimeni altcineva nu o va face. Școala nu are un astfel de obiectiv în curriculum ei sau în strategia pe termen mediu și lung. Sistemul politico-social nici atât.

Ajutându-ți copilul să înțeleagă legătura dintre aptitudini și abilități, le oferim șansa să își descopere de timpuriu vocația și să-și construiască un drum personal și profesional de succes.

Cum dezvoltăm abilități noi?

De fiecare dată când parcurgem un proces de învățare în urma căruia obținem o anume abilitate, trecem prin următoarele etape ale învățării care sunt discutate pe larg în seminarul pentru părinți, “Părinte bun, Părinte inteligent”:

  1. 1.      Incompentența inconștientă sau NOVICELE”: când nu știm că nu știm

Un bebelus nu știe că nu știe că nu poate merge, că nu poate vorbi sau nu poate citi. Sau un adult nu știe că nu știe să vorbeasca un dialect vorbit de un anumit trib din deșertul African din simplul motiv că nu știe că acel trib există. În momentul în care realizăm că nu știm ceva, deja am învățat ceva și înseamnă că trecem la nivelul următor:

  1. 2.      Incompetența conștientă sau „UCENICUL”: când recunoaștem că există ceva ce nu am învățat, și nu știm cum să facem  

Numai după ce aflăm că există un trib cu propriul lui dialect în deșertul African, sau după ce am facut prima încercare dintr-un anumit sport, vom ști că nu știm să vorbim acel dialect sau să practicam acel sport; în același mod, copiii noștri realizează că nu au abilitățile necesare să deseneze o reprezentare exactă a copacului pe care îl au în fața lor și vor să-l deseneze. În timpul acestei etape, începem să deprindem abilitatea de a face un lucru sub îndrumarea unui „profesionist” care știe (părinte, profesor, consilier, trainer).  În astfel de momente, ne aflăm în fața posibilitatii de a învăța ceva nou, care ne fusese necunoscut până atunci. Și dacă facem acest lucru, ajungem la următorul nivel:

  1. 3.      Competența conștienta –“PROFESIONISTUL”: această stare acoperă perioada de timp în care trebuie să ne concentrăm pe noile procese pe care le învățăm și care sunt necesare pentru a ne atinge obiectivele (să învățăm o limbă straină, să practicăm un anumit sport, să ținem creionul sau pensula corect)

În timpul acestei perioade, va trebui să trecem conștient prin procesul de a traduce cuvintele pe care vrem să le spunem în noua limba, sau să ne gandim la orice pas pe care trebuie să îl facem pentru a prinde sau a lovi mingea, sau pentru a mișca creionul pe bucata de hârtie. Sau când înveți să conduci mașina: ești conștient de toate detaliile și de toti pașii de care trebuie să ții cont ca să conduci în condiții de siguranță pentru tine și cei din jurul tău. Uneori, blocajele care apar la unii oameni când învață să conducă, apar tocmai pentru că se cantonează prea mult în aceste detalii, ceea ce îi copleșește și le induce un sentiment de neîncredere și nesiguranță.

Într-un fel, deja știm ceea ce avem de făcut, însă tot trebuie să ne gândim la acel lucru pentru a-l putea face.

Practicând constant, acea abilitate devine o a doua natură şi ajungem să o facem într-un mod profesionist, în mod repetat și constant, fără să greșim, fără să ne bâlbâim. Astfel ne pregatim să atingem ultima etapa a învățării:

 4.      Competența inconștientă- MENTORUL”:

Odată ce  trecem de la neștiința totală (incompetența inconștienta), prin acceptarea ignoranței cu privire la acel subiect (incompetența conștientă), la a începe să învățăm (competența conștientă), atingem stadiul în care putem “automatiza” procesele necesare pentru a face acel lucr, adica la competența inconștientă.

Nu mai trebuie să traducem în noua limba, pentru că acum putem gândi în acea limba. Și nu mai trebuie să ne reamintim constant că trebuie să proiectăm traiectoria mingii și să calculam viteza pentru a ne conecta cu ea, pentru că o facem în mod natural. Nu ne mai gândim cum trebuie să mișcăm mâna pentru a intra în viteza a doua pentru că mâna noastră face deja această miscare în mod natural, inconștient.

Când ajungem în această etapă, talentele descoperite pe acest parcurs se transformă în vocație!

Putem spune că știm ceva cu adevărat, când putem să facem un anumit lucru “fără să ne gândim”. Acesta e un proces necesar si folositor, deoarece ne eliberează mintea conștientă de a trece prin procese suplimentare, necesare pentru comportamentul nostru natural și pentru interactiunea cu oameni și obiecte care ne înconjoară.

Dar are și efecte secundare. În general, când învățăm să facem ceva “destul de bine”, automatizăm procesul și ca rezultat al acestui lucru, încetăm să mai învățăm. Se mai folosește și expresia: ne plafonăm.

Partea frumoasă în a atinge stadiul de mentor este că ajungi în punctul din care poți începe să împărtășesti ceea ce știi, învățându-i pe alții. Iar dacă ne aflăm ca și părinți pe această treaptă, ar fi chiar păcat să nu oferim copiilor noștri experiențele pozitive ale fiecărei etape din procesul de învățare.

Și încă ceva: chiar și când atingem nivelul de maestru sau mentor într-un anumit set de competențe, pentru că ritmul apariției de informații, de noi și noi tehnologii și tehnici este într-o continuă creștere, trebuie să fim pregătiți și deschiși să o luăm de la 0, și să începem din nou din stadiul de “novice”. Într-o lume aflată într-un ritm de schimbare amețitor, acest „cerc al învățării” trebuie inclus în categoria lucrurilor obligatorii și importante pe care să le avem în vedere în meseria noastra de părinte.

Vă aștept cu drag, la următoarele seminarii și workshopuri cu părinții, în care să învățăm, să împărtășim, să intuim și să descoperim:

  • ceea ce funcționează și se poate aplica în cazul fiecăruia
  • ceea ce se află latent în noi și în copiii noștri, și nu știam, doar, pe undeva, intuiam, că tot vorbirăm la workshop de intuiție si de „parenting intuitiv”, cum îmi place să-i spun… ;-)

Cu drag,

Mirela Dragnea

0721.268.0090721.268.009
Fondator KinderAlegria
Practitioner&Master NLP – acreditare ARONLP si IANLP
Formator acreditat ANC-MEC
Consilier dezvoltare personala acreditat ANC-MEC
Licentiat:
Universitatea “Al. I Cuza” Iasi, Facultatea “Germana-Engleza”
Universitatea Media, Bucuresti, Facultatea “Administrarea Afacerilor”

 

This entry was posted in Educatie and tagged , , . Bookmark the permalink.

Comments are closed.